Lăsând colibă şi părinţi,
Ţinând cuţitul între dinţi,
Cu dor de sânge-n ochi fierbinţi,
Vom înota departe.
Zărit-am, azi, străin catâr
Ce s-a oprit pe-al mării larg,
Căci vânturi nu-s, şi nu se sparg
Talazuri moarte.
Spre el ne-om duce câte doi
Cu valuri verzi pe umeri goi..
În juru-i se va naşte roi
De duşmănii cumplite.
Şi când aprinde luna jar,
De pupă joasă de stejar
Ne-om agaţă, izvorând rar
Din ape potolite.
Tăcuţi, ne vom ţârî pe brânci,
Cum şerpii se lungesc pe stânci,
Şi-n clipa liniştei adânci,
Urlând, sări-vom gloată.
Din pradă, voi, nimic să-mi daţi! –
A voastră fie! Răsturnaţi
Ducaţi şi piaştri număraţi,
Din lada punţii ude.
Răpi-voi doar o fată: ea
Să tremure de teama mea,
Dar dornică să mi se dea
De groaza mării crude.
Sensul versurilor
Piesa descrie un grup de pirați care atacă o navă, motivați de dorința de jaf și aventură. Ei sunt nemiloși și hotărâți, iar liderul lor își dorește o fată ca pradă.