Câmpuri din Miorcani: lungi lanuri
De porumb și de secară,
Iaz de-argint din care seara
Stuf întunecat înalță.
Stepe nesfârșite, triste
Drumuri rătăcind prin zare,
Dor pustiu gemând în osii
De căruțe pe tarlale.
Sat albind la țărmul nopții
Turla de biserici unde
Stăruie aprins amurgul.
Cocostârc cu zbor albastru.
Aducând din cer pe aripi
Mari deschise, ca o umbră
Ce se lasă și se strânge,
Scrumul zilelor apuse.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural românesc la apus, evocând sentimente de melancolie și nostalgie. Imaginile naturii și ale satului se împletesc cu ideea trecerii timpului și a efemerității.