Proptit în bâtă stă cu trei picioare
În sarica lățoasă cât un urs —
Aicea, de când țară e sub soare,
În juru-i oi și veacuri i s-au scurs.
Și l-a pălit un gând în noaptea lungă:
E poate și acolo un oier
Ce-și mulge toate stelele în strungă,
De curge Calea Laptelui pe cer.
Sensul versurilor
Piesa descrie un cioban bătrân, Ilie Baciu, care reflectă asupra vieții sale simple, conectată cu natura și tradițiile pastorale. El are o revelație cosmică, imaginându-și un alt cioban care mulge stelele pe Calea Lactee.