Nevăzut pe sub râuri
tălmăcit de fântâni
coboram mii de vârste
izvorândul meu munte
fereastră întoarsă la cerul țărână
ștergură albă mulțimii de crengi
de lumină împinse
din ger.
nevăzut pe subt râuri
în zidirea păcii străvezie
pe jarul duhului
pe oase-mpovărate
ochiul se-așază în coasta grădinii
copiii își mai caută sufletul
închis în coaja de lemn.
cu ochii deschiși
aripi de biserică pe dealuri
aprinzându-le intrarea
se înalță stejarii
Sensul versurilor
Piesa explorează o călătorie spirituală profundă, conectată cu natura și căutarea sufletului. Versurile sugerează o transformare interioară și o legătură mistică cu elementele primordiale.