O, suflet care-ncepi evaziunea
în chiar clipa în care te naști-
o, suflet care te-ai născut perfect
numai lucrarea ta este eternă.
Risipind, numai tu nu adaugi
nimic niciodată în locul risipei-
numai tu ești inepuizabil,
numai tu, pe toate întregindu-le,
rămâi întreg.
Sensul versurilor
Piesa explorează natura atemporală și perfectă a sufletului, contrastând-o cu efemeritatea experiențelor lumești. Sufletul este văzut ca o entitate completă și inepuizabilă, care rămâne întreagă chiar și în mijlocul risipei.