Indiscutabil – În Dansul Ploii

Tu și eu, două suflete stând în ploaie,
Tu și eu, o relație în care nu-i loc de războaie.
Model pentru mulți cu a noastră iubire,
Noi cunoaștem doar cuvântul „De Bine”.
Și e bine când te strâng în brațe,
Ne încălzim inimile ca să nu înghețe.
Perfecțiune printre multă lume defectă,
Te iubesc, fată, mă iubești,
Zilnic asta se repetă.
Nu avem loc de ură pe cărările iubirii,
Dacă plec, dacă pleci, nu ne vom da uitării,
Că te-am iubit și eu cândva,
La fel ai făcut și tu, tot așa.
Așa vreau să fie, să-ți aduci mereu aminte
De dansul în ploaie pe mormintele
Unde am îngropat tot ce ne dăuna.
Știi tu: ești îngerul fără de care nu pot zbura,
Ma duci la nori, iar ochii noștri fac cerul mai albastru,
Cu dragoste ne hrănim,
Tot universul e al nostru.
Lasă să tune, baby, nu-ți fie frică,
E prea mult zgomot într-o lume mică,
Dar în lumea noastră e ca o simfonie,
Un haos amestecat cu dragoste și bucurie,
Un cântec suav și liniștitor,
Flacăra iubirii nu se va stinge ușor,
O asemăn ca o lumânare aprinsă în vânt,
Ce nu se poate stinge nicicând,
Care oricând are ceva magic în licărire.
Lăsăm noaptea să vină, să cadă praf de stele,
Nu sărmanul Dionis, nici „Călin File De Poveste”,
Ci o poveste cum ți-am mai spus,
Fără gram de tristețe.
Doar noi doi aducem echilibrul în univers,
Mereu culegând fericirea din mers.
De ce să ne întrebăm într-un dans al ploii
Ce ne strânge la piept doar pe noi?
O poveste regizată mereu la nesfârșit,
Pe un platou de filmare unde iubirea a răsărit.