În locul viitoarelor mari
Legănate senzual de furtuni
Și umflate de lună,
Ascunzând în adâncuri de-a valma,
Splendori și dezastre,
Eu am ales
Punând în balanță
Această picătură de rouă
În echilibru nesigur pe-o frunză,
Unde încape soarele întreg.
În lupa scurtă a privirii noastre.
Eu singură am ales,
Fericită și fără speranță.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o alegere conștientă făcută de narator, renunțând la potențialul grandios al viitorului în favoarea frumuseții efemere și fragile a prezentului. Există un sentiment de acceptare a acestei alegeri, chiar dacă ea vine cu o lipsă de speranță.