Când mă trezesc − prin geamul din grădini,
Aceiași fulgi și-același luci polar,
Iar în odaie − beznă. Ca-n străini
Ascult și-aștept un pocnet din hambar.
Sunt șoarecii sau lemnul putrezit.
Dar ce sfială pare-a fi stârnit.
Un singur semn de după ușă-ncepe
În polița ce-atârnă în perete.
Dar a tăcut, a amuțit. Cum sună
Vibrând în aer − gheață netopită −
Perdelele lucind sub ochi de lună
Prin lustră, ca de sticlă neclintită.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa descrie o dimineață de iarnă solitară, plină de melancolie și așteptare. Naratorul se trezește într-o atmosferă întunecată și rece, ascultând sunete vagi și simțind o sfială inexplicabilă.
