Ce seară vânătă, c-omături viscolinde,
Cum totu-n jur sever e, furtunos!
Prin negrul gerului ferestre roșesc blânde
Ale cocioabelor din sat sărăcăcios.
Noaptea din nord încet, cu strășnicie
Retrogradarea și-o-nălță trufaș.
Ce dulce-mi pare-n bezna-n vijelie
Sălbaticu-mi locaș!
Sensul versurilor
Piesa descrie o seară de iarnă aspră, cu viscol și ger, evocând un sentiment de melancolie și izolare. În mijlocul acestei furtuni, locuința modestă devine un refugiu dulce și protector.