Marea coperi cu flaute
Vechiu-i ţărm îndepărtat
Şi porni să ne tot caute
Zvon în valuri răsturnat.
Iată iarna-după nori
Soarele-i ascuns. Sălbatec
Oceanul latră-n zori
C-un surîs uşor, noptatec.
O alarmă e-n furtună
Şi-apoi luna din văzduh
Sare-n noapte, ce nebună!
Printre valuri, ca un duh.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă melancolică de iarnă la mare, unde sunetul flautelor se împletește cu imaginea valurilor și a nopții. Tonul este unul de mister și ușoară neliniște, sugerat de furtună și de apariția lunii ca un duh.