Fericit mă cred, când înspre mine
Fericit mă cred, când înspre mine
Ochii-ţi laşi, albaştri de fiori,
Luminează-n ei speranţe pline
Bolţile de ziuă fără nori.
Trist îmi e când taci, îngândurată,
Şi în noapte pleoapele-ţi afunzi.
Neştiind nici tu, iubeşti de-odată,
Şi iubirea tainic o ascunzi.
Dar oriunde fi-vei viața toată,
Lângă tine sufletu-mi va sta.
Dragă, fie binecuvântată
Tinereţea şi splendoarea ta.
Versuri tălmăcite de Traianus
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de fericire și admirație față de persoana iubită, dar și o umbră de tristețe și melancolie. Vorbitorul își găsește bucuria în privirea persoanei dragi, dar resimte și durerea tăcerii și a iubirii ascunse. În ciuda acestui fapt, promite să rămână alături de ea, prețuindu-i tinerețea și frumusețea.