Să nu fac gestul,
Mâna mea să nu
Încheie cercul
Care-l începu
Să las prea trecătorul
Glob pe ram
Și-n gând savoarea
Care o visăm;
Să nu-mplinesc,
S-aștept, s-amân;
Plăcerea-i veche,
Faptul e bătrân,
Numai dorința-i
Tânără sub soare
Și-aspir mireasma
Până e duhoare.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema amânării și a rezistenței față de a acționa. Vorbitorul contemplă să nu facă un gest, preferând să savureze dorința și anticiparea, chiar dacă plăcerea în sine este trecătoare și îmbătrânită.