Necunoscut – străin în Antiohia – edesianul
scrie de zor. Și, în cele din urmă, iată-l
la ultimul vers ajuns. Cu totul a compus
optzeci și trei de poeme. Dar, de atâta scris,
de-atâta stihuire
și-atâta cizelare a frazelor grecești,
poetul obosit-a, și totul îl apasă.
Un gând însă, pe dată, din tristețe
îl smulge: sublimul „Este El!”,
vorba ce Lucian, odinioară-n vis a auzit-o.
Sensul versurilor
Piesa descrie un poet anonim care, după un efort creativ intens, găsește inspirație într-o revelație divină. Mesajul central este legat de puterea inspirației și a credinței în momentele de oboseală și îndoială.