„Nu ca un rege, ci ca un actor, hlamida și-a schimbat-o cu o mantie neagră de tragedie și s-a făcut nevăzut.” (Plutarh, [Viața lui Demetrios, LXIII].)
Când părăsitu-l-au macedonenii,
pe Pyrrhus arătând că îl preferă,
Demetrios, regele lor (ce suflet
nobil) nu s-a purtat deloc – așa se spune –
asemeni unui rege. Ci în grabă
și-a scos veșmintele-aurite,
iar condurii de purpură i-a azvârlit cât colo.
În haine-obișnuite s-a îmbrăcat de-ndată
și-a dispărut, întocmai ca un actor,
care, spectacolul odată isprăvit,
costumu-și schimba și se duce.
Sensul versurilor
Piesa descrie dezamăgirea regelui Demetrios când este părăsit de poporul său. El renunță la simbolurile puterii și dispare, asemenea unui actor care își termină rolul, sugerând o pierdere a identității și a sensului.