Va veni o vreme
Când voi simți nevoia frunzelor
Și-o să mă vindec cu iarbă,
Când, îmbătrânind, o să-mi adaug proteză
Cântecul păsărilor,
Când o să-mi lipsească pastila de lună
În nopțile cu insomnie.
Fiți liniștiți, va veni o vreme
Când nu voi putea trăi fără toate acestea,
Când voi fi obligată să recunosc
Dreptul la importanță
Întregului univers.
Va veni o vreme,
Dar acum lăsați-mă, pentru Dumnezeu,
Lăsați-mă numai cu mine.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inevitabilității îmbătrânirii și a apropierii de natură. Vorbește despre o viitoare dependență de elementele simple ale vieții și acceptarea importanței universului, dar și despre nevoia de singurătate în prezent.