Și în oglindă sunt valuri,
Și apa ei se supune
Fluxului zilelor bune
Suindu-și iluzia-ntre maluri.
De criză, de plâns, de-ntrebări,
Ca să descrească din nou
Cu undele silnicei mari
Zbătute-ntr-o coajă de ou
Din care se nasc și o sparg
Mutându-se-n alt ou mai mare,
Purtând clătinat un catarg
Frânt de oglinzi mișcătoare
Sub secera grea a-ntrebării
Tăiate stângaci dintr-un nimb:
În valul de sare al mării
Se clatină valul de timp.
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și modul în care ne reflectăm în oglinda timpului. Metaforele apei, a valurilor și a oului sugerează transformare, fragilitate și ciclicitate.