Treptat, m-am detașat de-aproape toată lumea
N-ajungi la mine ca performanța la Florin Prunea
Un perfecționist, nu mă consider de nota zece
M-am născut iarna, deci nu te-ntreba de ce sunt rece
Pierdut în timp, sunt captiv în oglinda stearpă
Un tânăr cu păr cărunt șoptește ‘mai bine pleacă’
Respins și de alter ego, plec să mă caut
Plutesc prin propriul univers ca un astronaut
Ajung într-o metropolă, constat că nu sunt oameni
Ignor o ușă pe care era un careu de dame
Mă las ghidat de instinct și-ajung într-o gară
Am pierdut trenu’ către cunoașterea interioară
Ochii pe panou, tren spre trecut în 5 minute
Nicio casă de bilete-n jur, tre’ să acționez iute
Îmi spun că nu-i cel mai bun moment să fac pe lașu’
Și constat că și-n trenu’ vieții poți merge cu nașu’.
Refren x2:
Ochii mei privesc în spațiul fără substanță
Căutând acolo sensul vieții tras în balanță
Și pășesc cu demnitate, demn de unitate
În universu-n care imaginativ nu-i realitate.
Ajuns la capăt de linie, mă grăbesc să cobor
Nimic în jur în afară de-o sală de spectacol
Intru ezitant și-observ mirat că sala-i goală
Începe show-u, văd păpușaru’ cum mă trage pe sfoară
La propriu, căci păpușile-s atent dirijate
O reprezentație în care-mi văd viața pe etape
Și-s alternate momentele depravate
Cu momente glorioase și decizii regretate
Cu gânduri aruncate și persoane dragi uitate
Unele renegate, văd multe fapte iertate
Dar totul se termină brusc și se trage cortina
Chiar acum când voiam să văd cum se va termina
Caut păpușaru’, era tânărul cu păr cărunt
Avea gluga pe cap, de-asta nu l-am recunoscut
Îmi spune: ‘acum ai ideile din cap resetate
Sparge oglinda stearpă și revino la realitate’.
Refren x2:
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie introspectivă a personajului principal, care se confruntă cu iluzii și dezamăgiri. El caută sensul vieții într-un spațiu abstract, fiind ghidat de un alter ego misterios. În final, este îndemnat să revină la realitate și să își schimbe perspectiva.