Piciorul modulat felin sub pânza
Strânsă naiv deasupra de genunchi
Și toate acoladele făpturii
Legate în sublimul unghi.
Nu te destramă, nu-ți mai declanșează
Scurt-circuite crâncene în trup,
Nu mai visezi în noaptea sanguină
Spasmodici pași de lup.
Tu știi celula cu celulă totul,
Pe dinafară poți să mă declami,
Nu se oprește mâna ta stăpână
Să-mi unduie în jur epitalami.
E numai suprafața apei. Brusc
Ne regăsim alături încă vii.
Necunoscutul strâns în noi ni-e hrană
Prea multă pentru următoarele vecii.
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație profundă și complexă, sugerând o cunoaștere intimă și o legătură care transcende dificultățile. Metafora "suprafața apei" sugerează că aparențele pot fi înșelătoare, iar esența relației se află în profunzime.