A venit Domnul meu la Domnul meu acasă:
dar eu n-am trăit cu El, și n-am gustat din El,
și tinerețea mea a trecut ca un vis.
În noaptea nunții mele prietenele mele cântau laolaltă
și am fost unsă cu mirul plăcerii
și al durerii.
Dar când s-a încheiat ceremonia, mi-am părăsit
Domnul și am plecat, și pe drum rudele
încercau să mă mângâie.
Kabir spune: „Voi merge acasă la Domnul
meu cu iubirea mea lângă mine; atunci voi da glas
trâmbiței triumfătoare! ”.
(Din vol.”Ţes pânza Numelui Tău – Cânturi”)
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru o conexiune spirituală pierdută sau neîmplinită. Naratorul reflectă asupra unei oportunități ratate de a trăi în prezența divină, simțind că tinerețea a trecut fără a gusta din esența spirituală. Finalul oferă o rază de speranță, cu promisiunea unei reîntoarceri triumfătoare la divinitate prin iubire.