Sunt în tot,
Sunt tot ce este,
Diferitele forme de existență
Sunt miile mele de manifestări;
Totuși eu sunt altul decât toate.
Spune-mi Kabir,
Spune-mi Ramrai
E totuna.
Nu sunt copil
Nu sunt bătrân
Strălucirea tinereții
Nicicând nu mă poate atinge
La îndemnul nimănui nu mă duc
Nici nu vin la porunca cuiva.
În starea mea de sahaj
Sunt în verdeața fericirii
Spune-mi Kabir,
Spune-mi Ramrai
E totuna.
Mă acopăr cu o singură bucată de pânză
Și oamenii râd de mine
Chemarea mea de țesător
nu inspiră respect
Haina mi-este zdrențuită,
Peticită în zece locuri –
Însă dincolo de cele trei attribute
Dincolo de regiunea „fructului”
Sălășluiesc pe tărâmul fericirii
Așa am dobândit numele de Ramsai.
Văd întreaga lume
Lumea nu mă poate vedea –
Aceasta e starea unică
Pe care a atins-o Kabir.
Spune-mi Kabir,
Spune-mi Ramrai
E totuna.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea unității în diversitate și transcendența limitărilor fizice și sociale. Vorbitorul se identifică cu tot ce există, depășind conceptele de vârstă, influență și aparențe exterioare, atingând o stare de fericire și iluminare.