A curui-i atsel murminti
Ți s-adi-nvirinat
I-a nostru bun părinți
Haralambie-al armasu.
Ni-aducu aminti s-plângu
Dzua ți s vătăma
Inima mea-ni s-arupsi
Sândzalu-ni s-anfarmaca.
Pustă si-ți voi di gretsa
Ți-aveți cu-a nostsa frața
Ți-aveți cu-a nostsa frața
Dzua și noapti vătămată.
Ah Doamne Dumnidzălim
Ți hiu parapusitu
Nu mi hărsii la fciorii
Murii ca di pirmitu.
Și avea fcior-ânsuratu
Și-altu ți s isusi
Mitra s-dusi murilu
S-la hiisu nu-și hărsii.
Hoara tută adunată
La nunta m-as mutrea
Videau ei tută soia
M-as Mitra nu-s videa.
Singur anchisa-n casă
Țal Mitra m-as sidea
La el ea-s minduia
Dzua s-noapti tut pâlndzea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă durerea profundă cauzată de moartea unei persoane dragi, Haralambie. Versurile descriu amintirea zilei fatidice, suferința inimii și dorul persistent, culminând cu sentimentul de singurătate și pierdere resimțit de cel rămas în urmă.