Tu să nu te uiți în urmă
Că frații tăi s-au otrăvit în turmă.
Animal irațional în dezacord cu toată lumea
Ca un filozof irachian.
Zice „ce înseamnă locus?”
La fel cum humus nu e Humex,
Hocus nu e Pocus.
Am debutat în cel mai mic teatru
Grija unei griji și mirare mi-a fost actul.
Beat după 2 beri.
M-am răzgândit,
Trebuia să desenez.
Simbolic, simfonic, testosteronic, simbol
Și țin doliu pe fotoliu.
Țin sobru recorduri.
Ce numesc eu poezii, simfonii, dezacorduri.
Mai superioare decât. pleonasm.
Uneori în duș repetă linii pline de sarcasm.
Aah, ce vanitate arogantă
Ai vrut să fii portar însă nu te-ai prins de poantă.
El i-a dat ei tot
Însă ea îl iubea prea mult
Și vroia să-l vadă mort.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme de trădare, deziluzie și reflecție asupra propriei existențe. Versurile amestecă imagini puternice cu un ton sarcastic și melancolic, sugerând o luptă interioară cu sensul vieții și relațiilor.