Somnul pulsează ca un ocean
Și ritmic lovește în țărmul viu
Ce încă mai sunt, și mă surpă, și scriu
Cu spinii pleoapei plecate viclean;
Mai smulg o silabă din ape, pământ
Moale de somn, lângă una mai veche,
Oceanu-mi scandează chemări în ureche
Și ritmic lovește în țărmul ce sunt;
Mă surp cu o literă, cu o vobă, c-un an,
Din dulci calendare mă nărui și-adorm,
Pe când, morfolindu-și poemul diform,
Somnul pulsează ca un ocean.
Sensul versurilor
Piesa explorează starea de somn ca un ocean vast și puternic, care erodează constant prezentul și amintirile. Vorbește despre trecerea timpului și sentimentul de a fi copleșit de acesta, pierzându-se încet în uitare.