Veșmânt.
Uneori dimineața
Mă trezesc înghețată
Și, pe jumătate adormită încă,
Trag, somnoroasă și zgribulită, pe mine
Trupul meu tânăr,
Cald, mătăsos,
În care mă învelesc
Clănțănind copilărește din dinți,
Fericită că încă o zi,
O zi întreagă
Voi fi
La adăpost de veșnicie.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra fragilității vieții și a bucuriei de a trăi fiecare zi. Corpul este văzut ca un veșmânt temporar, oferind un refugiu de eternitate.