Aș vrea să locuiesc în craniul lui
Nu numai pentru că
Simpla mea prezență acolo
Ar fi o garanție
A morții,
Ci și pentru că acest pelerinaj
La fața locului
M-ar putea face să înțeleg
Ceva,
Înebunnind la rândul meu,
Desigur –
Înșurubându-mă sub bolțile joase,
Prin firidele strâmte
Unde logica n-a încăput niciodată
Și căzând în cele din urmă
Ca un vierme sătul
Dintr-un fruct otrăvit
Ce-a stricat universul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a înțelege mintea unui despot, chiar cu prețul nebuniei. Naratorul anticipează că o astfel de înțelegere ar fi distructivă, asemenea unui fruct otrăvit care strică universul.