Versuri corectate și adnotate
Își pierde credința despota păpușă,Ascuns, căci jurnalul îi ține-o mătușăCe zice c-aduce cu plată prea multă:O râde, n-o crede oricine-o ascultă.Toți strigă când văd moda de-aici că ea poartă,Văz haina strămoșii d-un veac ce e moartă.
Aș vrea să locuiesc în craniul luiNu numai pentru căSimpla mea prezență acoloAr fi o garanțieA morții,Ci și pentru că acest pelerinajLa fața loculuiM-ar putea face să înțelegCeva,Înebunnind la rândul meu,Desigur –Înșurubându-mă sub bolțile joase,Prin firidele strâmteUnde logica n-a încăput niciodatăȘi căzând în cele din urmăCa un vierme sătulDintr-un fruct otrăvitCe-a stricat universul.