Imaginea ta îmi hrănește simțirea
că nu mai sunt eu,
că nu mai sunt pasărea liberă-a ploii.
În cumințenia sensului meu,
care-a-noptat în palma ta caldă,
visez alte praguri secrete.
Sunt trupul unei speranțe.
Cuprins între gânduri perfecte,
perene,
egale cu noi,
îți resimte căldura.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente profunde de iubire și speranță, ancorate într-o nostalgie dulce. Vorbitorul își găsește refugiul și sensul în conexiunea cu persoana iubită, visând la un viitor împărtășit și plin de promisiuni.