Făcând lumină în mine.
Făcând lumină în mine
Se-ntunecă în jur,
Când se apropie zorii,
La mine se-nserează
Nu pot vedea și-n afară
Și-nlăuntru în același timp.
Fructele, florile, fiarele
Le pot inventa numai când nu le găsesc.
Nimic din ce ascund nu trăiește
Dincolo de hotarele mele.
Niciodată, niciodată nu se va sparge
Echilibrul perfect
Care doarme-ntre lume
Și sufletul meu?
Numai pentru că nu există-n afară
Îl văd în mine-atât de limpede pe Dumnezeu?
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea luminii și a divinității în interiorul sinelui, într-un context de întuneric exterior. Vorbitorul găsește resurse și sens doar în interior, sugerând o lume interioară bogată și o conexiune profundă cu spiritualitatea.