Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă știe pe de rost
și ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
cum aș putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înflorește și doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am așezat destul
ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
dar bulgări de lumină dac-aș mânca, sătul
nu m-aș încăpea încă în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
să-mi crească ceru-n suflet și stele în os
și să dezmint zăpada pierdut în piureta.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă țin
chiar de ating pământul pe aproape cu genunchii,
această putrezire mă-mbată ca un vin
căci simt curgând printr-însa bunicile și unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
ori cât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara
deși arcași ceții spre mine își reped
săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul dintre tinerețe și inevitabilitatea morții. Naratorul, deși tânăr, este conștient de trecerea timpului și de efemeritatea vieții, exprimând o melancolie profundă și o dorință de a sfida limitele existenței.