De la Alba din cetate,
Frați ai mei, trimit o carte
Către țară și-alte lumi
Unde viețuiesc români
Scrisă cu scântei din soare
Pentru România Mare,
Scrisă cu plânsul țărânii
Ce nu-i iartă pe păgânii
Ce ne calcă pe morminte
Și pe sfintele cuvinte.
Sunați, buciume, din deal
Să-l treziți pe Decebal,
Inima lui mare bate
Ca o tobă de cetate
Și îi cheamă în Ardeal
Pe toți domnii ăstui neam:
Brâncoveanu Constantin
Domnul blând și bun creștin
Este-aici cu-ai săi feciori
Peste veac luminători.
Domnul nostru întru-unire,
În dreptate și simțire
Mihai Vodă cel Viteaz
Este-aici cu suflet treaz,
E și Horea-al moților,
E și Craiul Munților,
Este-aici Ștefan cel Mare
Ce-a lăsat în grijă mare
Paza sfintelor hotare
Cât o fi pământ sub soare.
Sensul versurilor
Piesa este un apel patriotic la unitate și amintește de figurile istorice importante ale României. Este un omagiu adus eroilor naționali și un îndemn la apărarea țării și a valorilor sale.