Pădure de sub zăpadă
Fă-mi din frunza ta broboadă
Să adun cântecele,
Răcoarea și florile,
Murmurul izvorului,
Răsăritul soarelui,
Bucuria omului
Și rodul pământului.
Să le duc în orice casă
Lângă pâine de pe masă,
De cânt și de sănătate
Toată lumea s-aibă parte,
Frunză de stejar bogată,
Când nu-mi ardea focu-n vatră
Tu mi-ai fost mamă și tată,
Tu mi-ai fost mamă și tată.
Acuma că am de toate
Dă-mi o frunză să scriu carte
Cu cerneala dorului
Pentru viața omului,
Tu ai păsări mii și mii,
Casa are-n ea copii,
Cartea noastră le împarte
Bucurii și sănătate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de natură, personificată ca un protector și sursă de inspirație. Natura este văzută ca un dar care aduce bucurie, sănătate și inspirație pentru viață, un dar ce trebuie împărțit cu toți.