Bătrânit-am de nu-i modru
C-o picat frunza din codru.
Picat-o și-o rămas rară,
Să vede prin codru-afară.
Codrule, când te-am trecut
Erai mândru și-nflorit
Și eu tânăr mai cu mult.
Când te-am trecut înapoi
Eram bătrâni amândoi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a îmbătrânirii, folosind codrul ca metaforă pentru viață. Naratorul compară starea sa actuală cu cea din tinerețe, observând schimbările atât în sine, cât și în natura din jur.
