Ce insomnie,
geneză de răceală,
nici gânduri nu mă mai încap,
dar asta-i altă boală.
Cum dracu’ de mai poți iubi
când știi că ești pe moarte?
Și unde tot mai speri s-ajungi
când ești așa departe?
Iar mă gândesc că m-adâncesc
în gânduri infantile,
nici fericire nu primesc,
deci fără sens – umile.
Și iarăși rostu’ nu-mi găsesc,
dar știu că o să-mi treacă
și o să vină înapoi
din mine să mă scoată.
Cum dracu’ de mai poți iubi
când știi că ești pe moarte?
Și unde tot mai speri s-ajungi
când ești așa departe?
Uite cum se schimbă cerul
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de insomnie și melancolie profundă, reflectând asupra iubirii în fața morții și sentimentul de depărtare. Naratorul se simte pierdut în gânduri infantile și incapabil să găsească un sens, dar păstrează o speranță vagă că lucrurile se vor îmbunătăți.