Copila-mi trece pe dinainte.
O, ce străveche mâhnire!.
La ce-mi folosesc, întreb,
cerneala, hârtia și versul?.
Pielea ta mi se pare
crin roșu, trestie crudă.
Oacheșă, de lună plină.
Dorinței mele ce-i ceri?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o melancolie profundă la aniversarea a ceva, posibil o relație. Vorbitorul reflectă asupra inutilității artei sale în fața sentimentelor puternice și a frumuseții persoanei iubite, evocând un sentiment de dor și regret.