Federico Garcia Lorca – Pasul Seguiriyei

Printre fluturii negri
trece-o oacheșă fată
pe lângă un șarpe alb
de ceață.
Pământ de lumină
cer de pământ.
Trece-nlănțuită de tremurul
unui ritm nesfârșit;
de argint are inima
și-n mâna dreaptă-un pumnal.
Seguiriya unde te duci
în ritmul fără sfârșit?
Ce lună o să-ți culeagă
durerea de leandru și var?.
Pământ de lumină,
cer de pământ.

Sensul versurilor

Piesa descrie o imagine poetică și misterioasă, evocând un dans tradițional spaniol (Seguiriya) într-un cadru natural încărcat de simbolism. Personajul feminin pare prins într-un ciclu nesfârșit, purtând cu sine durere și un destin incert.

Lasă un comentariu