Am intrat în pădurea
ceasurilor.
Foșnet de clipe,
ciorchin de clopote
și, sub ora multiplă,
constelația pendulului.
Crinii negri
ai orelor moarte,
crinii negri
ai orelor-copil.
Totul egal!
Și aurul iubirii?
Există o singură oră, singură,
o singură oră.
Ora zece!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura efemeră a timpului și impactul său asupra vieții și iubirii. Pădurea ceasurilor devine o metaforă pentru trecerea implacabilă a timpului, unde clipele se scurg și orele se acumulează, ridicând întrebări despre valoarea iubirii într-un astfel de context.