Eram.
Am fost
dar nu sunt.
Eram..
(O, beregata uimitoare
a chiparosului și-a umbrei!
Ungher de lună plină.
Ungher de lună-nsingurată.).
Am fost..
Lunii de glumă-i ardea
spunând că-i trandafir.
(Cu-o pelerină de vânt
se arunca-n valuri iubirea-mi.).
Dar nu sunt..
(În fața geamului spart
cos haina mea lirică.)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a unei stări de melancolie profundă. Vorbitorul rememorează un trecut care nu mai este prezent, simțind o pierdere și o deconectare de sine.