Trestie de glas și gest,
încă o dată și-ncă o dată
tremură fără speranță
peste aerul de ieri.
Fata cu ochii în lacrimi
ar fi vrut să fie-a ei;
dar sosea întotdeauna
mai târziu cu câte-o clipă.
Ay, soare și lună, lună!
mai târziu cu câte-o clipă;
șaizeci de flori cenușii
îi înlănțuiau tulpina.
Iată cum se leagănă
încă o dată și-ncă o dată
cu flori și cu ramuri caste
peste aerul de ieri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de regret și pierdere, evocând amintiri dureroase din trecut. Imaginea arborelui simbolizează o frumusețe fragilă, afectată de trecerea timpului și de ocazii pierdute.