Cu tot ghipsul
câmpurilor rele,
erai trestie-a iubirii, udă iasomie.
Cu sudul și flacăra
cerurilor rele
rumoare de zăpadă erai în pieptul meu.
Ceruri și câmpuri
legau lanțuri de mâinile mele.
Ceruri și ceruri
rănile trupului meu biciuiau.
Sensul versurilor
Piesa explorează o iubire profundă, dar marcată de suferință și constrângeri. Natura este folosită ca metaforă pentru a exprima intensitatea sentimentelor și lupta interioară.