Gânditor (traducere liberă).
Îmi este tare teamă să nu îți pierd mirajul
din ochii-ți de statuie, ce-accentuat răzbate
în noaptea asta care îmi mângâie obrazul
cu răsuflarea-ți caldă, roză-n singurătate.
Eu sunt pe țărmu-acesta – și mi-este tare milă –
un trunchi fără de ramuri și simt, ca și el, poate,
că nu mai am nici floare, nici miez și nici argilă
pentru durerea care în mine, vierme, roade.
Dacă tu ești comoara ascunsă pentru mine,
dacă tu îmi ești crucea de suferinți udată,
dacă eu sunt cățelul ce vine după tine,
să nu lași să se piardă ce-am câștigat odată
și decorează apa ce-n râul tău mai vine
cu frunzele din toamna în mine-nstrăinată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de a pierde o iubire idealizată și durerea provocată de această posibilitate. Vorbitorul se simte vulnerabil și dependent de persoana iubită, comparându-se cu un trunchi fără viață și un cățel loial.