Se roagă la Dumnezeu să îl conducă spre o viață tihnită.
Tată ceresc, sunt zile irosite
și nopți care-au trecut în rătăcire,
când pofta-n piept a ars fără oprire
și-am suferit dureri nebănuite.
Te rog acum, lumina Ți-o trimite,
spre-o viață-n tihnă du-mă cu grăbire
și scapă-mă de curse și-amăgire,
să râd de-ale vrăjmașului ispite.
De unsprezece ani trudesc, știi bine,
în acest jug ce încet mă va răpune,
căci pe cei slabi mai iute îi seduce.
Fii milostiv, la greu Tu mă susține;
gândul pribeag adu-l în locuri bune;
și amintește-i cum ai stat pe cruce.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o rugăciune către Dumnezeu pentru a găsi pace și izbăvire din suferință. Vorbitorul se simte copleșit de greutăți și ispite, cerând ajutor divin pentru a depăși aceste obstacole și a-și găsi liniștea.