Ființă sfântă! Deseori ți-am deranjat
Auria-ți liniște, și cea secretă,
Profundă durere a vieții, din care
Ai învățat și tu ceva și de la mine.
O uită, iartă! Asemenea norului
În fața pașnicei luni, mă duc, și tu
Te odihnești și strălucești în a ta
Nouă frumusețe, dulce lumină!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru tulburarea adusă unei ființe dragi și cere iertare. Vorbitorul se retrage, dorind ca acea persoană să-și recapete liniștea și frumusețea interioară.