Lună, lunișoară,
Lumină diseară,
Poartă-mă cu tine
Pe văi și coline.
Lună, lunișoară
Scăldată-n izvoară,
Pe vârfuri de munte
Cu stele mărunte.
Lună, lunișoară,
Corn de căprioară,
Bulgăraș de foc
Cu dor și noroc.
Refren:
Lunița lumină,
Cetina cetină,
Neicuța-i la vânătoare
După căprioare.
Sensul versurilor
Piesa este o invocație lirică a lunii, cerând să fie purtat prin peisaje naturale. Evocă un sentiment de dor și conexiune cu natura, împletit cu imagini tradiționale românești.