Frunzuliță poame verzi,
Cântă cucul prin livezi,
Cântă și-n livada mea,
Of, Leana mea,
De dragostea mea.
Cântă-mi, cuce, numai mie,
Că la vară cine știe,
Poate trăiesc, poate mor,
Of, Leana mea,
Că nu pot de dor.
Cui îi cântă cucul seara
Fericit îi toată vara,
Mie mi-o cântat în prag,
Of, Leana mea,
N-am pe cin’ mi-i drag.
Cucule, pasăre sură,
Mușca-ți-ai limba din gură,
Să nu mai cânți niciodată,
Of, Leana mea,
Că-s înstrăinată,
Sunt și eu, cuce, ca tine,
Of, Leana mea,
Singurică-n lume.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de dor și singurătate, folosind imaginea cucului care cântă ca simbol al unei iubiri pierdute sau inaccesibile. Naratorul se identifică cu cucul, simțindu-se înstrăinat și singur în lume.