Ce dulci sunt anii mei prin alte vremuri
răpiți de-un timp haotic și bizar,
aș vrea să-i strâng la piept dar mi se pare,
că tivul clipei se descoase iar;
și-ntrezărind o undă de-amintire,
să pot să fug, un fulger nu mă lasă,
mă mulțumesc doar cu ce sunt, și zac
cu gândul dus mereu la mama-acasă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și dorință pentru trecut, în special pentru amintirile legate de casă și de mamă. Vorbitorul se simte prins între prezent și trecut, incapabil să se desprindă complet de amintiri.