Doar la tine, doar la tine
Zi și noapte mă gândesc
De când ai plecat de acasă
Eu de dor mă ofilesc
De când ai plecat de acasă
Eu de dor mă ofilesc.
Depărtare, depărtare
Tu mă înnebunești
Cât de grea e depărtarea când ești tânăr și iubești
Depărtare, depărtare da-mi-l înapoi
Ca să ne iubim pe seară așa cum știm numai noi.
Curge Dunărea spre mare
Apele îi cresc mereu
De la lacrimile mele
De amar și dorul tău
De la lacrimile mele
De amar și dorul tău.
Depărtare, depărtare
Tu mă înnebunești
Cât de grea e depărtarea când ești tânăr și iubești
Depărtare, depărtare da-mi-l înapoi
Ca să ne iubim pe seară așa cum știm numai noi.
Tinerete, tinerete
Tu să rabzi nu știi
Tu cu frământare sălbatică
Te aștept și tu nu vii
Tu cu frământare sălbatică
Te aștept și tu nu vii.
Depărtare, depărtare
Tu mă înnebunești
Cât de grea e depărtarea când ești tânăr și iubești
Depărtare, depărtare da-mi-l înapoi
Ca să ne iubim pe seară așa cum știm numai noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dorul profund resimțite în timpul unei despărțiri. Naratorul tânjește după persoana iubită și deplânge greutatea depărtării, implorând ca aceasta să se întoarcă pentru a-și continua povestea de dragoste.