Când printre nori Soarele trece arătând
Acestei lumi lumina lui șovăitoare,
Pe-o plajă învăluită în splendoare,
Eu hoinăresc la inamica mea visând.
Aicea am văzut-o, cu părul cochetând;
Acolo dezmierdându-și fața-ncântătoare;
Aici sporovăind, colo ascultătoare;
Când la pământ căzută, când sprintenă mergând.
Aici stătea cuminte, acolo m-a văzut,
Spre mine înălțând privirea ei distantă;
Aici puțin șocată, colo se-mbărbătează;
Aici e supărată, acolo râde mult;
În fine, cu această gândire obsedantă
Îmi trece, vană, viața, care prea mult durează.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și obsesie față de o iubire pierdută sau imposibilă. Naratorul își amintește momente cu persoana iubită, oscilând între diferite stări emoționale și realizând că această obsesie îi consumă viața în zadar.
