De ce-și oferă suferința toată
Pentru erori infame și păcate,
‘Ntreitul Dumnezeu? Fiindcă nu poate
Omul să-și ia pedeapsa meritată.
Cine să-ndure cazna degradantă?
Cine dispreț, distrugere și moarte?
Cine, dacă nu Domnul peste toate
Care, supus, domnește și comandă?
Atât de slabă vlagă omenească
Asprimii n-a putut să-i facă față,
Căci Legea n-o urmă, Dumnezeiască.
Dar suferă cereasca Fortăreață
Din dragoste; căci lipsa de speranță
A dus doar la greșeli, nu la pedeapsă.
Sensul versurilor
Piesa explorează sacrificiul divin și motivul pentru care Dumnezeu alege să sufere pentru greșelile oamenilor. Sugerează că suferința este un act de dragoste, deoarece omul nu poate suporta pedeapsa divină.