Strălucitoare-n poarta raiului
stă Eva.
Privea cum ranele amurgului se vindecau pe boltă
și visătoare
mușca din mărul,
ce i l-a-ntins ispita șarpelui.
Fără de veste
un sâmbure i-ajunse între dinți din fructul blestemat.
Pe gânduri dusă Eva îl suflă în vânt,
iar sâmburele se pierdu-n țărână, unde încolți.
Un măr crescu acolo – și alții îl urmară
prin lungul șir de veacuri.
Și trunchiul aspru și vânjos al unuia dintre ei
a fost acela,
din care fariseii meșteri ciopliră crucea lui Isus.
Oh sâmburele negru aruncat în vânt
de dinții albi ai Evei.
Sensul versurilor
Piesa explorează originea răului și a sacrificiului prin prisma mitului biblic al Evei și al mărului interzis. Sămânța păcatului, aruncată de Eva, duce în cele din urmă la crearea crucii lui Isus, simbol al sacrificiului suprem.