Cât în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s –
semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stinge,
mi le-aruncă-n gând și-n sânge.
Joc de focuri, joc de inimi –
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aștri minimi.
Focuri mari și focuri line-
Câte văd, atâtea inimi
bat în spații pentru mine.
Ard în văi și pe coline
inimi mari și inimi line.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a conexiunii dintre om și univers. Observarea stelelor devine o meditație asupra propriei existențe și a forțelor cosmice care ne influențează.